În anul 2008 am avut ocazia să efectuez săpături în valul Mare de pământ care traversează Dobrogea de la Constanţa la Cetatea Pătului, lângă Cernavodă. Acesta este raportul de săpătură:
Valul mare de pământ este o construcţie cu scop defensiv care străbate Dobrogea pe aliniamentul Valea Carasu de la Vest la Est. Căpătul vestic al Valului se află la Nord de Cetatea Pătului (între Chirnogeni şi Cernavodă), pe malul Dunării. În primii patru Km ai traseului suprapune Valul Mic de Pământ. După ce se separă de Valul Mic, la 3 km distanţă de acest punct, Valul Mare de Pământ se apropie de traseul Valului de Piatră, cu care merge în paralel, aflându-se la sud de acesta, până în dreptul gării Dorobanţu de unde se distanţează de valul de piatră pentru ca traseele celor două construcţii să se apropie din nou lângă Constanţa. Între punctele „Gura Ghermelei” şi „La Pietre”, pe o lungime de 13 km lipseşte. Astfel lungimea sa totală este de 41 de km, ceea ce îl face să fie cel mai scurt din cele trei valuri transdobrogene.
Valul Mare de pământ este prevăzut cu un şanţ de apărare dispus pe latura sa nordică, şanţ de apărare cu o lăţime medie de 8 m iar adâncimea diferă în funcţie de zona în care se efectuează cercetarea. Înălţimea sa actuală depăşeşte 8 m în sectorul Medgidia, pentru ca la intrarea în Constanţa să atingă aproximativ 2 m. Spre S valul prezintă un al doilea şanţ, fără caracter defensiv, al cărui rol a fost acela de zonă de exploatare pentru pământul necesar construcţiei valului.
Tot cu caracter defensiv poate fi menţionată şi existenţa 63 de castre şi castele. Castrele sunt fortăreţe mari, în număr de 36, cu dimensiunile medii de 150x150m, şi se află pe latura de sud a valului. Castelele sunt mai degrabă puncte de observaţie de dimensiuni mici, 55x22m, care au latura frontală pe val. Faptul că două dintre aceste castele sunt construite în interiorul castrelor ridică problema existenţei a cel puţin două faze constructive pentru Valul Mare de Pământ. Distanţa medie dintre fortificaţii este de aproximativ 650 de m.
În sectorul cercetat, din apropierea Lafarge Medgidia, Valul Mare are o lăţime de 25 de m iar şanţul de apărare are lăţimea de 8 m. Dacă este să vorbim despre noutatea adusă de cercetările de anul acesta de la Medgidia putem menţiona faptul că s-a reuşit determinarea modului în care a fost construit Valul Mare de pământ, cel puţin pe o parte din lungimea sa. Astfel în momentul efectuării săpăturilor s-a putut determiona că a fost folosită aceaşi tehnică constructivă ca şi la digurile de protecţie actuale, adică pe nivele de pământ galben bine bătătorit. O altă noutate vine din descoperirea unui miez de piatră de dimensiuni mici, asemănătoare cu pietrele folosite astăzi pentru construcţia patului tramei stradale, miez legat cu pământ galben. Acest miez se ridica pe o înălţime de 3-4 m, în zona centrală a valului, fiind acoperit de succesiunea pământ negru, pământ galben curat. Lăţimea miezului este de 8 m din cei 25 ai valului.
O altă noutate adusă de aceste cercetări este descoperirea unei „locuinţe fortificate” de epocă otomană. Aceasta suprapune şantul valului, fiindu-i surprins o parte din zidul exterior de pe latura de Est, cu lăţimea de 2 m, ca şi 3 camere cu podea de piatră. Pietrele acestei construcţii au fost aduse din pietrele Valului de Piatră, care se află la 40 de m la Nord de Valul Mare de Pământ.
În sectorul cercetat, Valul Mare de pământ a fost puternic afectat de intervenţii antropice. În primă fază a fost folosit ca resursă de pământ galben, ca adăpost de stâne, drumuri de acces către plantaţia de vie, iar de curând ca resursă de pământ pentru marcarea limitei de N a carierei Lafarge. Astfel, pe o distanţă de 500 de m liniari au putut fi numărate 5 asemenea acţiuni distructive de diferite dimensiuni. La încheierea cercetărilor, cu sprijinul Lafarge, cele 5 distrugeri au fost reîncărcate conform măsurătorilor topometrice realizate. Atunci când a fost făcută acestă încărcare s-a păstrat linia de marcaţie rezultată din măsurători, valul fiind refăcut, în totalitate, conform planului de situaţie. Astfel s-a reuşit păstrarea limitelor exacte ale valului, pământul adus fiind atent aşezat, fără a se crea vreo deviaţie de la traseul iniţial ca şi păstrarea unei înălţimi cât mai corecte, în funcţie de situaţia din teren.
Valul mare de pământ este o construcţie cu scop defensiv care străbate Dobrogea pe aliniamentul Valea Carasu de la Vest la Est. Căpătul vestic al Valului se află la Nord de Cetatea Pătului (între Chirnogeni şi Cernavodă), pe malul Dunării. În primii patru Km ai traseului suprapune Valul Mic de Pământ. După ce se separă de Valul Mic, la 3 km distanţă de acest punct, Valul Mare de Pământ se apropie de traseul Valului de Piatră, cu care merge în paralel, aflându-se la sud de acesta, până în dreptul gării Dorobanţu de unde se distanţează de valul de piatră pentru ca traseele celor două construcţii să se apropie din nou lângă Constanţa. Între punctele „Gura Ghermelei” şi „La Pietre”, pe o lungime de 13 km lipseşte. Astfel lungimea sa totală este de 41 de km, ceea ce îl face să fie cel mai scurt din cele trei valuri transdobrogene.
Valul Mare de pământ este prevăzut cu un şanţ de apărare dispus pe latura sa nordică, şanţ de apărare cu o lăţime medie de 8 m iar adâncimea diferă în funcţie de zona în care se efectuează cercetarea. Înălţimea sa actuală depăşeşte 8 m în sectorul Medgidia, pentru ca la intrarea în Constanţa să atingă aproximativ 2 m. Spre S valul prezintă un al doilea şanţ, fără caracter defensiv, al cărui rol a fost acela de zonă de exploatare pentru pământul necesar construcţiei valului.
Tot cu caracter defensiv poate fi menţionată şi existenţa 63 de castre şi castele. Castrele sunt fortăreţe mari, în număr de 36, cu dimensiunile medii de 150x150m, şi se află pe latura de sud a valului. Castelele sunt mai degrabă puncte de observaţie de dimensiuni mici, 55x22m, care au latura frontală pe val. Faptul că două dintre aceste castele sunt construite în interiorul castrelor ridică problema existenţei a cel puţin două faze constructive pentru Valul Mare de Pământ. Distanţa medie dintre fortificaţii este de aproximativ 650 de m.
În sectorul cercetat, din apropierea Lafarge Medgidia, Valul Mare are o lăţime de 25 de m iar şanţul de apărare are lăţimea de 8 m. Dacă este să vorbim despre noutatea adusă de cercetările de anul acesta de la Medgidia putem menţiona faptul că s-a reuşit determinarea modului în care a fost construit Valul Mare de pământ, cel puţin pe o parte din lungimea sa. Astfel în momentul efectuării săpăturilor s-a putut determiona că a fost folosită aceaşi tehnică constructivă ca şi la digurile de protecţie actuale, adică pe nivele de pământ galben bine bătătorit. O altă noutate vine din descoperirea unui miez de piatră de dimensiuni mici, asemănătoare cu pietrele folosite astăzi pentru construcţia patului tramei stradale, miez legat cu pământ galben. Acest miez se ridica pe o înălţime de 3-4 m, în zona centrală a valului, fiind acoperit de succesiunea pământ negru, pământ galben curat. Lăţimea miezului este de 8 m din cei 25 ai valului.
O altă noutate adusă de aceste cercetări este descoperirea unei „locuinţe fortificate” de epocă otomană. Aceasta suprapune şantul valului, fiindu-i surprins o parte din zidul exterior de pe latura de Est, cu lăţimea de 2 m, ca şi 3 camere cu podea de piatră. Pietrele acestei construcţii au fost aduse din pietrele Valului de Piatră, care se află la 40 de m la Nord de Valul Mare de Pământ.
În sectorul cercetat, Valul Mare de pământ a fost puternic afectat de intervenţii antropice. În primă fază a fost folosit ca resursă de pământ galben, ca adăpost de stâne, drumuri de acces către plantaţia de vie, iar de curând ca resursă de pământ pentru marcarea limitei de N a carierei Lafarge. Astfel, pe o distanţă de 500 de m liniari au putut fi numărate 5 asemenea acţiuni distructive de diferite dimensiuni. La încheierea cercetărilor, cu sprijinul Lafarge, cele 5 distrugeri au fost reîncărcate conform măsurătorilor topometrice realizate. Atunci când a fost făcută acestă încărcare s-a păstrat linia de marcaţie rezultată din măsurători, valul fiind refăcut, în totalitate, conform planului de situaţie. Astfel s-a reuşit păstrarea limitelor exacte ale valului, pământul adus fiind atent aşezat, fără a se crea vreo deviaţie de la traseul iniţial ca şi păstrarea unei înălţimi cât mai corecte, în funcţie de situaţia din teren.
